Planuri

Imi place sa-mi fac planuri. It gives me something to wake up for in the morning. Daca am un scop, oricat de indepartat, ma detasez cumva de rutina cotidiana si incep sa vad the big picture.

Anul asta am 29 de zile de concediu. Saptamana viitoare o sa am 4 dintre ele libere. O sa dorm, o sa ma uit la filme si poate o sa dau o fuga pana la munte. Raman 25. O sa mai consum vreo 10 din ele la vara. 2 saptamani in care vreau sa ajung la mare si intr-un oras in care n-am mai fost pana acum. In varful listei – Barcelona, Berlin si Amsterdam. Va trebui sa pastrez cel putin inca 5 pentru perioada dintre Craciun si Anul Nou. E stupid, dar ma simt mai in siguranta daca la inceput de an imi planific vacantele. Daca stii exact cand o sa te relaxezi si o sa te distrezi, parca poti sa eviti mai bine munca in restul timpului.

Una dintre colegele mele de birou e insarcinata. 4 luni. O sa nasca anul asta. Anul asta, viata ei se va schimba iremediabil. Nici sa vrea, n-are cum sa mai dea inapoi, sa faca lucrurile sa fie ca inainte. Imi spunea azi ca nu se teme decat de un singur lucru – ca se va maturiza prea mult si prea brusc. Banuiesc ca nu inveti niciodata cu adevarat sa fii responsabil pana cand nu-ti racneste copilul de foame. Pana nu ajungi sa stergi pe altcineva la cur, in afara de tine. Se zice ca e un miracol. Miracole sunt doar in SMS-urile de Craciun si de Pasti.

Mi se pare ca scriu banalitati. Probabil pentru ca viata mea e banala. De unde si nevoia de schimbare. Inca mai caut ceva radical…