Mi-as dori…

… sa avem restaurante/baruri/cluburi in care tinuta sa fie obligatorie si lucrul asta chiar sa se respecte.

… sa avem oameni care sa stranga mormanele de gheata innegrita de pe marginea drumului.

… sa mancam chestii care sa nu ne faca sa tragem basini zgomotoase si/sau imputite in locuri aglomerate.

… sa invatam sa ne spalam si sub unghii sau in urechi.

… sa nu mai dam din coate ca sa ajungem la ultima sticla de cola de pe raft.

… sa nu mai fim ostentativi cand vorbim la telefonul pe care l-am cumparat cu 1 euro cand am facut al 7-lea abonament.

… sa ne imbracam frumos cand iesim din casa, chiar daca nu mergem decat pana la chiosc dupa tigari.

Mi-as dori sa traiesc intr-un oras curat si prietenos cu oameni curati si prietenosi. Mi-as dori sa ne schimbam cu totii stilul de viata. Poate ar trebui sa emigrez.

Fail

Ieri am esuat. De doua ori. Primul plan era sa scriu in fiecare zi pe acest blog. Ieri n-am scris. Al doilea plan era ca, incepand tot de ieri, sa citesc in fiecare zi cate ceva work-related. Gen professional self-improvement. I failed that, too.

Logodnica unui coleg de birou a fost confirmata ca fiind infectata cu AH1N1. Asa ca, in mod natural, we all freaked out. Ne-am spalat cu spirt peste tot si, pana la urma, coplesiti de panica, am fugit acasa. Unde ne-am calmat si am muncit pana la 2 noaptea (unii dintre noi). E o scuza penibila pentru doua esecuri, dar e o scuza.

Mi-am cumparat masti sterile si planul e sa evit pe cat posibil contactul cu oameni nevinovati pe care i-as putea avea pe constiinta. Mi-am cumparat vitamine si paracetamol si planul e sa-mi stimulez pe cat posibil sistemul imunitar. Nu mi-am cumparat vodca, dar planul n-a fost nicio secunda sa uit. Fara sa ma lansez in vreo meditatie plicticoasa despre viata si moarte, e haios sa constat ca poti sa mori oricand din orice porcarie, dar nimeni nu se grabeste sa imbratiseze acest adevar si cu totii dam din picioare si ne zbatem, incercand sa fentam inevitabilul.

Ar trebui probabil sa ma duc inapoi in pat. Dar tocmai am stat 10 minute la telefon cu cineva care vrea sa ma faca membru in Hilton Diamond Club si sa-mi ofere, implicit, un stil de viata glamorous la un pret accesibil. Pentru urmatoarele 12 luni. In Romania, luxul e ieftin daca cunosti oamenii potriviti. And you even get corporate validation for cheap glamour.

Planuri

Imi place sa-mi fac planuri. It gives me something to wake up for in the morning. Daca am un scop, oricat de indepartat, ma detasez cumva de rutina cotidiana si incep sa vad the big picture.

Anul asta am 29 de zile de concediu. Saptamana viitoare o sa am 4 dintre ele libere. O sa dorm, o sa ma uit la filme si poate o sa dau o fuga pana la munte. Raman 25. O sa mai consum vreo 10 din ele la vara. 2 saptamani in care vreau sa ajung la mare si intr-un oras in care n-am mai fost pana acum. In varful listei – Barcelona, Berlin si Amsterdam. Va trebui sa pastrez cel putin inca 5 pentru perioada dintre Craciun si Anul Nou. E stupid, dar ma simt mai in siguranta daca la inceput de an imi planific vacantele. Daca stii exact cand o sa te relaxezi si o sa te distrezi, parca poti sa eviti mai bine munca in restul timpului.

Una dintre colegele mele de birou e insarcinata. 4 luni. O sa nasca anul asta. Anul asta, viata ei se va schimba iremediabil. Nici sa vrea, n-are cum sa mai dea inapoi, sa faca lucrurile sa fie ca inainte. Imi spunea azi ca nu se teme decat de un singur lucru – ca se va maturiza prea mult si prea brusc. Banuiesc ca nu inveti niciodata cu adevarat sa fii responsabil pana cand nu-ti racneste copilul de foame. Pana nu ajungi sa stergi pe altcineva la cur, in afara de tine. Se zice ca e un miracol. Miracole sunt doar in SMS-urile de Craciun si de Pasti.

Mi se pare ca scriu banalitati. Probabil pentru ca viata mea e banala. De unde si nevoia de schimbare. Inca mai caut ceva radical…

Tu

Poti sa fii altfel. Poti sa fii mai bun. Poti sa influentezi ce se intampla in jurul tau. Ce se intampla cu viata ta.

Mananca mai sanatos. Bea mai multa apa. Hidrateaza-ti pielea cu o crema care n-a fost testata pe iepuri. Gandeste-te la cel de langa tine. La cel care o sa aseze cu fundul pe banca pe care tu stai cu picioarele. Pe scaunul pe care ti-ai sters mucii. Uita-te la mai putine filme porno. Schimba-ti tunsoarea. Citeste mai multe carti. Albeste-ti dintii. Iesi din casa, fa-ti o prietena, bea o bere. Nu te urca beat la volan. Cumpara-ti o cravata noua. Nu mai crede tot ce auzi la televizor. Nu mai cumpara tabloide. Mergi la sala. Fa sport.  Nu mai baga in tine toba si carnati de sarbatori pana cand ajungi la spital cu stomacul facut praf. Vorbeste mai frumos, mai incet si mai putin. Cumpara-ti casti pentru telefonul mobil. Gaseste-ti un job. Chiar mai bine, arunca-ti televizorul. Cumpara o biblioteca mai mare. Sorteaza-ti gunoiul. Opreste apa cand te speli pe dinti. Planteaza un pom. Invata ceva nou.

Sau nu face nimic din toate astea. Sau fa-le exact pe dos.

Nu conteaza atat de mult ce faci, cat conteaza sa faci ceva. Gandeste, vorbeste. Ridica-te. Fii curajos. Spune-ti parerea cu calm. Atentie la argument – decent, rezonabil, cu bun-simt. Ai masura in toate, dar nu inchide gura atunci cand ti se pare ca n-ai cu cine sa te-ntelegi. Inceteaza sa mai inghiti in sec. Schimbarea sta in tine. Nu vine de undeva de sus, nu depinde de altcineva. Totul e in tine.

Lone Wolf

Dintotdeauna am lasat impresia ca sunt baiat serios. Demn de incredere. Ma tin de cuvant si imi respect promisiunile. Ce n-am fost vreodata in stare sa fac, decat sporadic, a fost sa duc lucrurile incepute pana la capat.

Mai am un blog. Genul personal, unde am incercat un soi ciudat de terapie prin scris timp de cativa ani. La un moment dat, devenise popular. Trendul era incurajator, oamenilor le placea, unii si altii se interesau de mine. Chestii care se reflectau in indici nesarati gen trafic, pozitie in zelist, trackbacks, in fine, nu ma pricep foarte exact. Ideea e ca avea un oarecare succes. Atat succes cat poate avea un blog in care nimeni n-a investit niciodata altceva decat cateva zeci de minute pe saptamana in texte. Nu domeniu propriu, nu personalizare dusa la extrem, nu networking, nu nimic. Am agatat chiar si cateva cititoare. Apoi totul s-a dus dracului. M-am plictisit sau am inceput sa-i plictisesc pe ceilalti, m-am blazat sau a inceput sa mijeasca blazarea in tabara cititorilor, nu stiu, dar e cert ca n-a mai fost interesant pentru nimeni. Nici macar pentru mine.

Blogul asta are un inceput. Are o idee si un plan. Ar trebui sa aiba si un sfarsit, dar pana la urma nu se stie niciodata. M-am tot gandit ce anume vreau sa schimb in viata mea. Ce ma defineste ca persoana. Probabil ca daca o sa reusesc sa parcurg toti cei 365 de pasi, voi fi reusit deja sa schimb ceva in viata mea. Voi fi reusit sa termin ceva.

Dar pana la urma ce ar trebui schimbat? Pentru ca as putea sa bat campii la infinit pe tema asta si sa nu ajung la vreo concluzie. Ar trebui sa opresc apa in timp ce ma spal pe dinti? Ar trebui sa rulez tubul de pasta de dinti pe masura ce se goleste? Ar trebui sa mananc mai sanatos? Sa renunt la fumat? Sa fac mai mult sport? Sa ma masturbez mai putin? In conditiile in care mantra mea de cativa ani incoace a fost << there’s no such thing as “you have to”>>, ar fi ipocrit din partea mea sa abordez acest proiect cu ideea ca schimbarea e o necesitate. Nu e. Dar mi-o doresc chiar si asa.

Pe de alta parte, am avut mereu o aversiune fata de standardele impuse de societate. Standarde de frumusete – daca ai colacei, esti oribil, sa nu iesi din casa. Standarde sociale – daca ai 30 de ani si nu esti maritata, esti curva, proasta sau sigur iti lipseste tie ceva. Standarde de divertisment – daca iti place in clubul X si nu iti place in clubul Y esti un terminat si nu vrem sa avem de-a face cu tine. Nu la genul asta de standarde vreau sa ma aliniez. Cand imi doresc schimbare, nu-mi doresc sa ma incadrez in ceva. N-am complexe, vreau chestii mult mai banale. Vreau sa muncesc mai putin (sau mai eficient) si sa citesc mai mult. Vreau sa mananc mai putin si sa ma misc mai mult. Vreau sa fie bine, ca sa nu fie rau, vorba unui prieten.

Sunt sigur ca multi dintre voi se uita in oglinda si se complac. Eu asa fac. Hai ca burtica totusi nu e chiar asa de mare. Hai ca cearcanele nu sunt chiar asa adanci. Hai ca plictiseala si rutina nu sunt chiar atat de apasatoare. Dar sunt. Si voi stiti asta. Si eu stiu asta. Mai am 364 de zile sa fac toate astea sa dispara.

Project: Change My Life

Subiect: Eu. Un tanar de 23 de ani din Bucuresti. Absolvent de facultate, inregimentat intr-o corporatie in care castiga un salariu bun pe timp de criza muncind de la 9 dimineata pana la cat da Dumnezeu.

Background story: Am crezut mereu ca stiu ce-mi doresc si ca ceea ce imi doresc e bine pentru mine. De la o vreme, am indoieli. Am ajuns intr-un punct al vietii mele in care nu stiu exact in ce directie vreau sa merg. Imi imaginez ca multi dintre voi s-au aflat candva sau se afla chiar acum in acelasi loc al vietilor lor. Simt o nevoie acuta sa schimb ceva.

Plan: O sa-mi schimb viata. O sa-mi gasesc o pasiune si o s-o cultiv. O sa traiesc mai ecologic, o sa mananc mai sanatos, o sa vizitez o tara exotica, o sa pictez un tablou. O sa ma insor si o sa fac un copil. In 2010 vreau ceva deosebit. Ceva diferit. I’ll change my life.

Deadline: 2 ianuarie 2011. Pana atunci, trebuie sa se fi schimbat ceva in viata mea. Am 365 de zile sa incep sa fiu multumit cu viata mea. Sa fiu fericit. 365 de pasi. Urati-mi succes.